Cartea, tradusă abia acum la noi, a apărută în 1982, a luat Premiul
Pulitzer şi National Book Award, iar greutatea acestor două distincţii
literare spune deja foarte multe despre forţa pe care a...
Așa cum e cazul oricărei trilogii sau serii de cărți, Trilogia New York-ului are părți bune (respectiv prima și a treia), și părți mai puțin bune (al doilea roman). Voi intra în detaliu în legătură cu...
Dacă citești rezumatul volumului de față, îți dai seama că e o carte cu
vino-ncoa, o carte menită să atragă cititorii. Nu știu cât de mult i-a
atras pe cititori, dar se pare că i-a atras pe cei di...
Pentru că literatura din ţările vecine merită să fie cunoscută, vă propunem un interviu cu scriitoarea croată Daša Drndić, care, în 2014, a fost invitata Festivalului Internaţional de Literatură de la...
Cartea este una potrivită pentru orice vârstă și consider că autoarea a reușit cu măiestrie să mă transporte în secolul 17 (v-am spus cumva de faptul că această carte a apărut inițial în 1958?). Am de...
Preaiubita nu are un subiect uşor de pus în cuvinte, drept dovadă că e a treia oară când încerc să scriu acest paragraf. E dificil pentru că avem realism magic şi totodată nu este vorba doar despre o...
Nu este o carte complicată stilistic, autoarea nu are timp de metafore
sau de întoarceri din condei (chiar dacă este capabilă să creeze niște
imagini care nu-ți mai ies din minte), nu, ea scrie fr...
Cele optzeci de lumi din Ocolul zilei ale lui Julio Cortázar sunt o colecţie de capitole-şotronele în care
excepţiile (los figuras) se înrâuresc treptat sub formă de recenzii,
memorii, cronici de...
Ce anume face din această carte un succes formidabil?
În primul rând subiectul,
cu o carieră destul de lungă în literatura fantastică şi nu numai, care
are în prim plan categoria de personaje-dra...
Personajele își asumă identități ale unor autori cunoscuți, cum este Melville sau însuși Paul Auster (contactat în calitate de detectiv și solicitat într-un caz care este preluat de Quinn, care-și asu...
În timp ce contemporanii lui Junger se limitau, în domeniul science
fiction, la a imagina roboţi de mărimea oamenilor, Albine de sticlă
prezintă dispozitivele lui Zapparoni ca milioane de circuite...
Felul de a scrie al lui Rowell este chiar mai cuceritor decât povestea însăşi: „Eleanor nu arăta niciodată drăguţ. Arăta ca arta şi arta nu trebuie să arate drăguţ, ci să te facă să simţi ceva”. Derul...
