Calvino recuperează din viețile în care călătorim cu toții
În colecția asta de 13+2 proze scurte, n-o să-l găsiți pe Italo Calvino cel pe care-l cunoașteți așa bine din Dacă într-o noapte de iarnă un călător, din trilogia strămoșilor (cu Baronul din copaci, Vicontele tăiat în două sau Cavalerul inexistent) și nici din Castelul destinelor încrucișate, unde câțiva călători misterios rămași fără glas își „spun” istoriile prin cărți de Tarot. În Iubiri dificile, nici urmă de personaje improbabile, de Orașe invizibile ori de explorări fantastice.
În schimb, fiecare povestire adunată în acest volum, publicat inițial în 1970, e un exercițiu de simplitate, poate una dintre cele mai grele misiuni într-ale scrisului. Calvino recuperează din viețile în care călătorim cu toții, ca în trenuri de mare viteză, momente fulgurante, scene aparent banale, gesturi subtile și momente ambigue, imediat trecătoare. Nu întâmplător cele mai multe dintre povestiri se petrec pe drum, în mișcare - între două gări, vâslind în barcă la răcoarea unei peșteri, alunecând cu schiurile pe pârtie. Ba mai mult, scriitorul își trimite de cele mai multe ori personajele în excursii, în vacanțe, ori le-a surprins abia când și-au mutat viețile dintr-un loc în altul.
Iar dacă la prima vedere acțiunea e simplă, ba chiar am putea-o confunda cu întâmplări ale noastre, din traseele de zi cu zi, Calvino găsește numaidecât crăpături prin care se strecoară în lumile interioare ale oamenilor. De acolo, încearcă - de fapt, reușește - să surprindă jocul intens și contradictoriu al gândurilor și senzațiilor, emoțiile gata să pleznească sau, dimpotrivă, reduse imediat la tăcere prin acte subtile de autocenzură, fricile și ezitările, exploziile și prăbușirile. De fapt, lumea din prozele lui, cu orașe, gări și alte repere obișnuite, e mai mult un pretext pentru a ne aminti că fiecare dintre noi e o lume întreagă. Că, dincolo de granițele pe care le afișăm celorlalți, curg neîntrerupt cascade de scenarii, se duc războaie și se fac armistiții. Tocmai de aceea, fiecare povestire e construită în jurul unui arhetip: Aventura unui soldat, Aventura unui poet, Aventura unui cititor, Aventura unui funcționar ș.a.m.d.
Acestor aventuri li se adaugă alte două proze, ceva mai lungi, grupate într-o parte intitulată Viață dificilă, ambele meditații despre prețul schimbării, singurătate și dansul unu la unu cu lumea. Un teaser, din povestirea Norul de smog:
„- Voi puteți accepta lumea așa urâtă cum e, fiindcă știți că trebuie s-o nimiciți, i-am spus lui Omar Basaluzzi.
- Stați așa, a zis Omar, punând jos ceșcuța de cafea pe care tocmai o ducea la buze, noi nu spunem nicidecum: cu cât e mai rău, cu atât mai bine. Noi vrem să îmbunătățim lucrurile… Nici reformism, nici extremism: noi…”
Un text de Maria Andrei
Iubiri dificile, Italo Calvino
Traducere din limba italiană de Eugen Uricaru și Geo Vasile
Colecția Desenul din covor
Editura ART, 2018
