Lucia Berlin și-a împrumutat material pentru ficțiune din propria biografie

Manual pentru femei de serviciu de Lucia Berlin a fost, pentru mine, revelația anului trecut, unul plin, de altfel, de ficțiune foarte bună, în traducere. Cu o febrilitate care imprimă textului o vitalitate palpabilă, cu o franchețe și o empatie greu de echivalat, Lucia Berlin scrie despre poveștile unor femei cu care viața nu a fost tocmai îngăduitoare. Formula ei, de un realism frontal, obținut cu mijloace minime, e o combinație de autoficțiune, observație psihologică și sociologică fin asezonată cu umor, prin care reușește un montaj tulburător al vieții la margine, în contrast frapant cu straturile mult mai prospere și mai solide ale societății americane.

Lucia Berlin și-a împrumutat material pentru ficțiune din propria biografie, iar autenticismul ei face textul să vibreze, străbătut de o energie care imprimă lecturii un ritm al urgenței. Ea însăși a muncit în spitale, ca majoritatea personajelor sale, a fost femeie de serviciu, a predat și a trecut prin clinici de dezalcoolizare, încercând, în tot acest timp, să-și crească cei patru copii. Nu înseamnă însă că personajele acestor proze care se întind pe 600 de pagini sunt reflexii ale autoarei, ci doar că o experiență foarte directă i-a hrănit prozele cu o cunoaștere refractară trucajelor. Și cu o apetență pentru prezentarea unor scene încărcate de tensiune, pe care le privează de orice comentariu sau verdict explicativ.  

Mark și Lucia, Albuquerque, New Mexico, 1958

Credit foto © 2018 Literary Estate of Lucia Berlin LP

Alcoolice care trebuie să facă față cerințelor unei vieți responsabile, menajere cu limbă ascuțită și minte brici, asistente medicale care nu și-au pierdut umorul și sângele rece, adolescente din lumea bună care descoperă, abrupt, că există o lume diferită de a lor, violentă, săracă și furioasă, profesoare călite de frecușurile zilnice cu sistemul, femei care caută puțină mângâiere în vacanțe de recuperare în Mexic, poete rebele, satisfăcute cu propria singurătate sau alcoolici, muncitori și pescari mexicani seducători, toți ies la paradă într-o suită de povestiri imposibil de lăsat din mână.

Lucia și copiii la zoo, Albuquerque, New Mexico, 1963

Foto: Buddy Berlin ©  2018 Literary Estate of Lucia Berlin LP

Prozele Luciei Berlin, pline de nerv, imaginație și o cunoaștere radicală a lumii pe care o descrie și pe care o expune, au calitatea rară de a-și confisca cititorul de la primele pagini și de a-i amprenta imaginația și memoria cu propria încărcătură, electrizantă, transformatoare.

Un text de Eliza Ștefan

Manual pentru femei de serviciu, Lucia Berlin

Traducere din limba engleză și note de Ioana Miruna Voiculescu

Introducere şi ediţie alcătuită de Stephen Emerson

Cuvânt-înainte de Lydia Davis

musai, 2018