Top 3 cărți pe care trebuie MUSAI să le citești în 2019

N-am trecut încă peste vremea bilanțurilor, sper să îngăduiți prelungirea acestui bilanț pe tot parcursul lunii februarie pentru că listele sunt una dintre slăbiciunile mele și un pretext tare bun pentru recomandări și rememorări. Pentru că printre cele mai mari plăceri literare ale anului trecut au fost cărți din colecția MUSAI, am ales primele 3 astfel de titluri pe care vi le recomand din toată inima.

Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani și ¼ de Hendrik Groen – Un volum doldora de ironie la vârsta a treia care, printre momentele amuzante, te pune adesea pe gânduri. Hendrik Groen, personaj căruia nimeni nu îi știe identitatea, îți prezintă viața dintr-un cămin de bătrâni din Olanda schițându-le portrete comice colegilor lui, ceilalți locatari. Își găsește prieteni la fel de plini de viață ca el cu care pune bazele clubului Badanumo („Bătrân, dar nu mort“) și pornește în aventuri limitate de senectute, dar care demonstrează că nu trebuie să renunți la a te bucura de viață, indiferent de vârstă. Printre beteșuguri și despărțiri dureroase, Hendrik ne oferă înțelepciunea vârstei a treia la pachet cu ironie și sarcasm.

Viață după viață de Kate Atkinson – Cadrul este clasic englezesc, cu ore de ceai, familii numeroase și oameni politicoși, iar viața se scurge ca mierea, în bucle largi, fiecare cu destinul lui, cu viața lui determinată de alegeri. Dar apropo de alegeri, cum ar fi dacă ai putea să te întorci la momentul unei alegeri și să explorezi mai multe posibilități, să vezi unde te duc decizii simple precum a deschide sau nu ușa atunci când cineva apasă pe sonerie? Ursula Todd are parte de această viață pe repeat, existențele ei anterioare lăsând urme doar sub forma unor senzații de déjà-vu. Și așa reușește autoarea, într-un mod cât se poate de firesc, să introducă într-un cadru idilic, o idee cu aer nou cum este aceea a vieților repetate. Adăugați la toate astea un fundal deloc de neglijat pe care se desfășoară istoria zbuciumată a Europei secolului XX și felul în care oamenii au fost afectați și modelați de ea.

Disecție de Han Kang – Romanul spune povestea unui dezastru - masacrul de la Gwangju, din 1980, Coreea de Sud - și pe lângă faptul că această carte readuce din tăcere și din uitare victimele unui episod sângeros din istoria acestei țări este și o probă incredibilă de stil. Cartea se concentrează pe rând asupra trăirilor unor personaje care fac parte atât din categoria victimelor cât și din ce a familiei lăsate în urmă, a celor torturați și chiar a armatei care a pus capăt într-un mod sângeros protestelor. Și, deși descrie cele mai violente scene, autoarea păstrează un ton poetic ce amintește de o pictură în culori pastel. E ca și cum relatarea s-ar face cu doi pași în spatele desfășurării acțiunii, totul fiind acoperit de o perdea de calm și detașare, o acceptare fără să fie fatalistă, poate un mod de a gestiona emoțiile.

Un text de Andreea Chebac

Foto: Ema Cojocaru și Andreea Arsene