În căutarea timpului pierdut 1. Swann

„Primul roman din În căutarea timpului pierdut are o autonomie prin care se revelează, în deplinătatea lor, o structură şi o viziune originale care au «revoluţionat» proza secolului nostru. Inclus şi articulat puternic în ansamblul În căutarea timpului pierdut - definit de Proust însuşi ca fiind analog unei simfonii sau unui edificiu arhitectonic -, Swann nu are nevoie de o «continuare». Bucuria unei cunoaşteri totale îi este dată cititorului care ajunge la ultimul cuvânt al cărţii." Irina Mavrodin

„Dacă se-ntinde, pe atâtea zeci de pagini, cu analiza unui gest, a unei amintiri, a unui detaliu, Proust o face pentru a fi cât mai exact. O face cu minuţia (sublimă) a cuiva care ar încerca să urmărească drumul ultimului vălătuc de fum prin aer... În căutarea timpului pierdut încearcă (şi reuşeşte) să surprindă conturul acestui fum prin aer. Nimeni nu a dat atâta consistenţă nemuritoare unui lucru atât de impalpabil precum memoria.

Vă voi spune că merită cu prisosinţă să vă «pierdeţi timpul» cu Timpul pierdut. Viaţa este prea scurtă pentru a nu-l citi pe Proust." Alex. Leo Şerban

"Proust este cu adevărat uimitor. E de ajuns să citești câteva pagini pentru a observa finețea și precizia cu care disecă mecanismul interior al gândirii și reconstituie procesul laborios al aducerii aminte. Iar dacă cineva poate să descrie o scenă din natură pe trei pagini fără să devină plictisitor, acela este Proust – în cazul lui, descrierile au substanță și sens, nu sunt doar vorbe goale, de umplutură." Citește continuarea recenziei pe blog.

Află mai multe despre carte de pe observatorcultural.ro.