Suntem bine

O poveste profund umană ● Emoții copleșitoare & sinceritate absolută

Deși s-a mutat la New York, la mii de kilometri depărtare de San Francisco, Marin tot nu reușește să lase în urmă tragedia care a marcat-o. Nimeni nu știe adevărul despre acele ultime săptămâni, nici măcar Mabel, cea mai bună prietenă a ei, mai ales că relația dintre ele a devenit din ce în ce mai complicată. Acum, după luni întregi de la acel moment, Marin – care nu a mai ținut legătura cu niciunul dintre cunoscuții săi – acceptă hotărârea lui Mabel de a o vizita. Astfel se vede nevoită să confrunte tot ce-a rămas nespus și, în cele din urmă, poate să găsească leac pentru singurătatea care i s-a culcușit nestrămutată în inimă.

Printr-o portretizare înfiorător de onestă a durerii, Suntem bine are forța să te convingă fără cale de întoarcere să-ți dorești să reiei legătura cu cei dragi, indiferent de ceea ce v-ar fi despărțit până acum, fie că e vorba de distanțe fizice sau neînțelegeri rămase fără rezolvare.

„Cu acest înduioșător roman pentru adolescenți despre prietenie și suferință, LaCour reușește un debut de-a dreptul impresionant.“ -  Publishers Weekly

„O carte despre singurătate atât de frumoasă, încât îți taie respirația.“ - Stephanie Perkins

„Un roman minunat precum cele mai grozave amintiri, trist precum cele mai grozave melodii și plin de speranță precum cele mai grozave visuri.“ - Siobhan Vivian

„Nina LaCour își expune emoțiile cu dăruire și cu nespus de multă empatie.“ - Bustle

„Cred că fiecare cititor a petrecut cel puțin o vacanță de vară la bunici. Ai învățat numele fiecărui prieten necuvântător de la o fermă îndepărtată, ai dormit în miezul zilei într-o căsuță primitoare sau ai lenevit într-o oază de liniște în oraș, savurând fiecare prăjitură pregătită cu drag de bunica îngăduitoare și ascultând toate istorisirile împărtășite pe înserat de bunicul povestitor. Firește, să nu uităm de blugii rupți sau de juliturile de pe brațe, de cireșele mâncate direct în & din pom, de cursele cu bicicletele, rolele și skateboardurile sau de întâlnirile de la apus. Of, bunicii vor rămâne mereu aliații noștri de nădejde!” - Simona Stoica

„Scriitoarea a fost crescută într-un mediu în care toate formele de artă au ocupat un loc deosebit: bunica ei a predat cursuri de pictură în porțelan, tatăl său a fost profesor, apoi director, și cântă la chitară, iar mama ei a fost profesoară de artă la liceu. Prin urmare, nu ar trebuie să ne mire că Nina este la rândul ei profesoară. Îi place să planifice lecții, să organizeze dezbateri și să-și îndrume elevii, oferindu-le mereu sfaturi cu privire la povestirile și manuscrisele lor. De asemenea, susține prelegeri interactive, pe care adoră să le scrie, despre arta povestirii și creativitate.” - Simona Stoica