Adevărata poveste a lui Charlotte Doyle

E anul 1832. Charlotte Doyle are 13 ani, a fost la studii în Anglia și urmează să se întoarcă acasă în Rhode Island. Deși trebuia să fie însoțită de două familii, acestea își anulează plecarea, iar fata se trezește singură într-o lungă călătorie pe mare.

Echipajul navei nu-i pare de încredere, așa că se împrietenește cu Jaggery, căpitanul corabiei Seahawk, un domn elegant, în jurul căruia plutește însă o legendă de tiran.

La scurt timp de la începerea călătoriei, Charlotte descoperă că se află în plin conflict între membrii echipajului. Fata încearcă din răsputeri să rămână de partea dreptății, dar nu mai știe în cine să-și pună baza. Legile marinărești sunt foarte stricte, iar împrejurările încurcate fac ca Charlotte să fie acuzată de crimă.

„O poveste fermecătoare, plină de acțiune, greu de uitat.“ Booklist

Citate care ar putea să-ți placă:

• „Marinarul își alege singur vântul care-l scoate din siguranța portului. O, da, însă odată ce ești în larg, vântul bate după bunul lui plac, după cum bine ai văzut. Ai grijă, Charlotte, ai grijă ce vânt alegi.“

• „— O corabie, domnișoară Doyle... este ca o națiune de sine stătătoare.

— Domnule Zachariah…

— Națiunile pământului, domnișoară Doyle, au regi și împărați…

— Și președinți, am adăugat eu, ca o adevărată americancă ce eram.

— Da, și președinți. Dar când o corabie este pe mare, la conducere se află un singur om. Ce e Dumnezeu pentru poporul său, ce e regele pentru națiunea sa, ce e tatăl pentru familie, asta e căpitanul pentru echipajul său. Șerif. Judecător și juriu. El este totul.“

• „O veche zicală marinărească, domnișoară Doyle, zice așa: Diavolul leagă orice nod, în afară de lațul călăului. Pe ăsta îl face marinarul cu mâna lui.“

• „Îmi cer iertare, domnișoară, a murmurat bărbatul, cu un aer și mai jalnic ca înainte. Barlow îmi zice și, deși nu-i treaba mea și nici nu se cade să-ți spun, domnișoară, unii dintre oamenii de p-aci, mateloți ca mine, m-au însărcinat să-ți spun că n-ar trebui să te afli pe corabia asta. Nu așa, singură. Nu pe corabia asta. Nu în călătoria asta, domnișoară.“