Asasinul orb

Dintr-o copilărie lipsită inițial de griji materiale, dar umbrită de tragedia mamei bolnave și de nefericirea viscerală a tatălui traumatizat de război, surorile Iris și Laura Chase pășesc neștiutoare în vârtejul amețitor al vieții care nu face compromisuri. Silită să se căsătorească pentru a susține financiar o afacere de familie sortită oricum colapsului, Iris, sora mai mare, acceptă în lumea ei și a Laurei schimbările care vin la pachet cu noul soț. Acest eveniment este catalizatorul unui șir nesfârșit de tristeți și ranchiune, mișcări greșite și hotărâri definitive.

Desfășurându-se pe fundalul social devastat de conflicte politice și militare al secolului XX, povestea din Asasinul orb se întrețese magistral pe trei planuri: planul prezent, în care Iris, ajunsă la o vârstă foarte înaintată și folosindu-se de un umor sec și o voce lipsită de sentimentalism, își parcurge istoria; trecutul rememorat, scindat necruțător în două de moartea timpurie a Laurei; și lumea imaginată de personajele din cartea scrisă de Laura înainte să moară. Numitorul comun al acestor trei cadre, deși sugerat de-a lungul cărții – uneori abia ghicit, alteori mai proeminent –, nu se conturează concret decât odată cu finalul memorabil, când devine evident că pentru a păstra un secret, oricât de monstruos ar fi el, este suficient să pretinzi că nu există.

Povestea lui Iris are puterea să ne facă să ne dorim ca, asemenea lui Benjamin Button, să ne trăim viața în sens invers; ba chiar mai mult de-atât, să ne dorim să pornim în viață cu înțelepciunea vârstei înaintate și să o încheiem în inocența copilăriei.

„Un tur de forță.“ Chicago Tribune

„Genial... Exuberant... Atwood e o poetă, precum și inventatoarea unor lumi fantastice, și nici măcar o frază a prozei sale pătrunzătoare, faptice și totuși mistuitoare nu dă greș, îmbogățind un tablou de-a dreptul grandios.“ - John Updike, The New Yorker

„O scriitoare formidabilă cu o operă formidabilă... E o plăcere desăvârșită s-o citești.“ The Washington Post Book World

„Captivantă, scrisă cu măiestrie… Dovada că Atwood e o povestitoare plină de virtuozitate.“ The New York Times

„Tulburătoare în intensitatea ei… O carte strălucită, presărată cu observații cu precizie de bisturiu și cu personaje extraordinare. Romanul acesta este scris cu atâta siguranță de sine, eleganță și inteligență incandescentă, încât își umbrește contemporanii.“ The Atlanta Journal-Constitution

Câteva citate care te-ar putea interesa:

„Orice viaţă e un morman de gunoi chiar în timp ce e trăită, şi cu atât mai mult după aceea.”

„Oare de ce face mintea astfel de lucruri? Se repede asupra noastră, ne sfâşie, îşi înfige ghearele în noi. Se spune că dacă ţi-e suficient de foame, începi să-ţi mănânci inima.”

„Un război e un foc uriaş; cenuşa lui zboară departe şi se aşază încet.”

„Ce născociri mai sunt şi mamele! Sperietoare de ciori, păpuşi de ceară în care să înfigem bolduri. Le refuzăm o existenţă a lor, le inventăm să corespundă cu noi – cu dorurile noastre, cu dorinţele noastre, cu lipsurile noastre. Acum că sunt eu însămi mamă, ştiu.”

De ce să cumperi cartea:

• Este poate cea mai complexă intrigă dintr-un roman de Margaret Atwood.
• Este opoveste copleșitoare, dincolo de sentimentalism și platitudini.
• Are un final imprevizibil, dar, odată descoperit, grăitor și sub semnul inevitabilului.