Ce-am pierdut în foc

Universul Marianei Enriquez este populat de femei, dar nu e unul blând. Este bizar în cel mai sofisticat și mai neliniștitor mod cu putință, cu atât mai diabolic cu cât straniul irumpe din țesătura banală a vieții cotidiene. Personajele ei se confruntă cu abuzuri, sărăcie, droguri, criminalitate, trafic de copii, patologii dintre cele mai diverse, diformităţi, violenţă. Fiind jurnalistă de profesie, multe dintre proze pleacă de la întâmplări reale apărute în presa vremii - criminalul în serie copil rămas în istorie sub numele de Piticul Clăpăug, doi adolescenți torturați de poliție într-o suburbie sinistră a Buenos Airesului și forțați să se arunce în apele unui râu poluat -, dar ficțiunea ei împinge totul la un alt nivel.

Aici, în aceste povestiri electrizante care lovesc cititorul direct în plex, macabrul rafinat este împins la rang de artă: magie neagră, sfinţi răzbunători, case bântuite, dispariţii cât se poate de misterioase, femei care își dau singure foc pentru a protesta împotriva violenței domestice.

„Poate că e fata paznicului, ne-a zis fratele Paulei, în timp ce ne ducea înapoi acasă și râdea
de noi, fete stupide care au crezut că s-au întâlnit c-o fantomă. Dar eu știu că fata aia era a nimănui.”

De ce să o citești Este o carte explozivă şi fascinantă, excelând în grotesc şi cel mai negru umor.

Opinii editoriale

„De mică am adorat literatura horror şi gotică. Cu anii, mi-am lărgit orizonturile literare, dar pentru mine acest gen rămâne la fel de fascinant. E popular, ceea ce-mi place. Provoacă reacţii fizice, ceea ce-mi doresc mereu de la ficţiune. Şi e un gen minunat care-ţi permite să fii extrem de grav şi să atingi subiecte foarte serioase (politica, moartea, frica, insatisfacţia), rămânând în acelaşi timp captivant. Nu ştiu dacă-mi ies toate aceste lucruri în povestirile mele, dar asta încerc să fac.“ Mariana Enriquez

„Povestirile Marianei Enriquez surprind dimensiunea istorică și conștiința de clasă, însă personajele sale nu fac uz nici o clipă de sentimentalism sau milă. Autoarea caută un adevăr mai profund – şi mai tulburător – decât cel permis de regulile stricte ale realismului. O carte explozivă şi fascinantă, excelând în grotesc şi cel mai negru umor.“ New York Times Book Review  

„În mâinile scriitoarei, inegalitatea, frumuseţea şi corupţia Argentinei se împletesc pentru a deveni o manifestare a celor mai întunecate gânduri şi frici ale noastre.“ VanityFair

„Foarte feminista Mariana Enriquez amestecă cu un extravagant talent de povestitoare fantasticul și realismul cel mai sordid. Mariana Enriquez este o vrăjitoare povestitoare.” Télérama

„O scriitură precisă și răscolitoare ca o lamă uitată într-un buzunar și niște povești hipnotice topite într-un realism magic brutal. Ce iese la suprafață nu e niciodată ceea ce vrei.” Scena9

Aspecte inedite din biografia autoarei Mariana Enriquez 

Mariana Enriquez s-a născut în Buenos Aires în 1973. Are studii de jurnalism, este profesoară la Universidad Nacional de La Plata şi coordonează Radar, suplimentul cultural al unui important ziar argentinian. Pe lângă bestsellerul internaţional Ce-am pierdut în foc, a mai publicat un volum de proză scurtă şi trei romane. Povestirile ei au apărut în reviste ca Granta sau The New Yorker. Este considerată una dintre cele mai promițătoare și mai originale voci tinere ale literaturii sud-americane actuale.

Această carte este disponibilă și în format de audiobook pe vinil.

Vezi AICI setul cadou carte și audiobook pe vinil.

Ascultă interviul realizat de Adela Greceanu pentru emisiunea "Timpul prezent în literatură" de la Radio România Cultural.

Citește interviul realizat de Adela Greceanu, difuzat la Radio România Cultural și publicat în Dilema Veche.

Citește un fragment pe Scena9.ro.

Cu ocazia Festivalului Autorilor ART (iunie 2020), Mariana Enriquez transmite un mesaj emotiona(n)t cititorilor săi din România.

"Cam ăsta e, în linii mari, mecanismul povestirilor mele: plec de la o întâmplare reală, pe care o transform în ceva fantastic sau supranatural" mărturisește autoarea într-un interviu. Citește un Q&A cu Mariana Enriquez pe blog.

Doisprezece povestiri care topesc horror-ul și feminismul într-un univers brutal, greu de tolerat. O traducere pe măsură, prin care Marin Mălaicu-Hondrari își confirmă încă o dată talentul. Citește pe blog și alte recomandări de lectură ale lui Alex Văsieș.

Vezi aici și alte recomandări ale traducătorilor.

Nimic nu-i mai înspăimântător decât să descoperi urme familiare într-o lume a macabrului și-a poveștilor de groază. Și să ai între aceleași coperte universul abuziv al cartierelor mărginașe, unde colcăie sărăcia și criminalitatea, și sentimentul sufocant al unei case bântuite. O combinație între Shirley Jackson și jurnalismul de investigații. Citește pe blog alte recomandări de Beatrice Feleagă, redactor ART.

Vezi aici care sunt și celelalte recomandări ale redacției ART.

Parteneri media: