Manual pentru femei de serviciu

Această autoare extraordinară s-a inspirat pentru multe dintre povesti­rile ei din propria viață. Unul dintre fiii ei spunea, după moartea ei: „Mama a scris povești adevărate, nu neapărat autobiografice, dar pe-aproape.“ Cele patruzeci și trei de povestiri reunite în acest volum-eveniment stau mărturie. Traumele copilului abuzat, experiențele greu de imaginat ale unei tinere femei dependende de alcool, efortul de a-și crește și educa cei patru fii, relația dezastruoasă cu o mamă și ea alcoolică, clinicile de dezintoxicare, amorurile eșuate, muncile insolite pe care le prestează sunt toate ecouri ale unei vieți adevărate.

Lucia Berlin se dovedește a fi o maestră a formei și un fin observator al propriei vieți și al vieții în general, iar vivacitatea, umorul, tristețea și forța literară a scriiturii ei fac din ea o voce literară de neuitat.

Îi era dor de patul ei tare, de monotonia eficace a zgomotului mașinilor pe autostrada îndepărtată. Ce-mi lipsește cel mai mult e rebusul de dimineață. Of, Mel, ce mă fac eu? Mă las de predat? Călătoresc? Fac un doctorat? Mă sinucid? De unde a venit gândul ăsta? Dar școala e viața mea.

De ce să o citești: 

• O discuție intimă cu un om care își dezvăluie fiecare secret.

• Berlin este una dintre cele mai valoroase scriitoare de proză scurtă ale secolului XX.

• 8 povestiri care te vor face să-ți regândești viața.

Aspecte inedite din biografia autoarei Lucia Berlin 

Lucia Berlin se naște în 1936 în Alaska, iar primii ani din viață și-i petrece în orașe miniere din Idaho, Kentucky și Montana. În 1955, este admisă la Universitatea din New Mexico unde studiază sub îndrumarea romancierului Ramon Sender. Locuiește în Berkeley și Oakland, California, și lucrează ca profesoară la liceu, centralistă, funcționară într-un spital, femeie de serviciu și secretara unui medic, timp în care se luptă cu dependența de alcool, încercând să-și întrețină cei patru fii. În 1994, Berlin este invitată să predea la Universitatea din Colorado, Boulder, unde va rămâne ca profesor asociat până în 2000. Moare în 2004, în Marina del Rey.

Opinii editoriale

„Geniala și răzvrătita Lucia Berlin, a cărei viață suprarealist de efervescentă o poate eclipsa pe cea a Fridei Kahlo, ar fi trebuit celebrată ca o comoară națională încă din timpul vieții... Proza ei – dură, metalică, deschisă, cu nerv, plină de compasiune – este unică și ne poartă prin vârtejuri caleidoscopice, fiind totodată amuzantă, tragică, de o grație neobișnuită.“ San Francisco Chronicle

„Povestirile Luciei Berlin sunt electrizante, bâzâie și trosnesc ca firele sub tensiune când se ating.” Lydia Davis

 „Scriitura Luciei Berlin este alertă și adevărată. Autoarea nu e niciodată manierată, falsă, lipsită de onestitate. Stilul ei este direct, amuzant, iertător. Ea însăși a fost o fatalistă și i-a plăcut să iubească. S-a luptat, a exultat, a trăit din plin și a murit. Și, slavă Domnului, a scris.“ Bookforum

„Această colecție de proză scurtă o consacră pe Berlin ca autoare singulară și remarcabilă.“ The New Yorker

"Multe dintre povestiri stârnesc bucurie: o bucurie a limbajului, a narațiunii imprevizibile, a observațiilor spirituale, a comparațiilor pline de prospețime, a umorului inteligent. Chiar și în mijlocul unor întâmplări tragice, Lucia Berlin ne face să zâmbim, prin felul ei aparte de a percepe realitatea și prin abilitatea ei de a remarca ridicolul, comicul, ineditul." Citește continuarea recenziei pe blog.

"Cu o febrilitate care imprimă textului o vitalitate palpabilă, cu o franchețe și o empatie greu de echivalat, Lucia Berlin scrie despre poveștile unor femei cu care viața nu a fost tocmai îngăduitoare. Formula ei, de un realism frontal, obținut cu mijloace minime, e o combinație de autoficțiune, observație psihologică și sociologică fin asezonată cu umor, prin care reușește un montaj tulburător al vieții la margine, în contrast frapant cu straturile mult mai prospere și mai solide ale societății americane." Citește continuarea recenziei pe blog.

"Fie că citiți acest volum dintr-o suflare și vă captează toată atenția, fie că îl savurați pe bucățele, povestire cu povestire, cred că veți găsi în el cel puțin o situație cu care să rezonați. Chiar dacă unele puneri în scenă pot părea incredibile, sau departe de experiența pe care ne-o oferă cotidianul, frazele reușesc să evoce o gamă extrem de largă de emoții: rușine, frică, frustrare, dragoste intensă, nepăsare și mântuire." Citește continuarea recenziei pe blog.

Cartea asta e ca un mojito făcut de un barman cu o pregătire de nota zece, care știe că frunzele de mentă trebuie strivite – nu tocate – înainte de a fi adăugate în pahar. E ca o casă cu toate ferestrele și ușile deschise în mijlocul unei furtuni. Ca o poveste imaginată între Hemingway și Alice Munro sau ca o veșnică poveste de iubire – din păcate, tot imaginată – între Marina Abramović și Ulay. Ca un manual pentru toate femeile cărora le e teamă să-și trăiască viața. Citește pe blog și alte recomandări de Beatrice Feleagă, redactor Editura ART.

Proza scurtă cu puternice accente autobiografice a Luciei Berlin construieşte portretul unei alte ipostaze feminine de excepţie. Întreaga existenţă a personajului feminin se derulează sub semnul luptei împotriva unei puteri supraumane: dependenţa de alcool – mai întâi a mamei, apoi propriul alcoolism pe care, aproape de senectute, reuşeşte să îl învingă. Citește pe blog și alte recomandări ale Ioanei Tudor, redactor ART.

Vezi aici și alte recomandări de lectură ale redacției ART.

"Cine citește de dimineață la Berlin ajunge." scrie Marin Mălaicu-Hondrari pe blog.

Genul de carte pe care nu poţi s-o laşi din mână. Prozele crude şi frumoase ale Luciei Berlin au în ele ceva din naturalismul fotografiilor lui Nan Goldin. Centre de dezalcoolizare, avort, jazzmeni, candoare, joburi prost plătite, indieni, cancer, candoare şi iarăşi candoare. Citește pe blog și alte recomandări de lectură ale lui Andrei Dósa.

Vezi aici și alte recomandări ale traducătorilor.

"Pe la începuturile mele ca traducătoare, mă țineam mai strâns de original, ca să-mi dea încredere, ca o plantă de tutorele ei." Citește un interviu cu traducătoarea Miruna Voiculescu pe blog.  

Citește povestirea "Carpe Diem" pe blog.

Citește povestirea "Jurnal de urgențe" pe Scena9.ro.

Citește articolul din Granta.com aici și aici.

Citește interviul publicat în 2016 de Literary Hub.

Citește 13 lucruri surprinzătoare din viața Luciei Berlin pe blog.

Parteneri media: