Pachet poezie pocket postuman ( NVRN, Panou)

Îmi place gândul că undeva, demult, ne-am format cu aceleași lucruri/emoții/chestii. Și indiferent cât de diferiți am devenit peste timp, rămâne ceva delicat care ne leagă, nu nostalgie, doar ceva ce am împărtășit fără să știm și care a lăsat urme în noi. Liviu Diamandi

Există o remanență a unor vremuri trecute care pulsează în noi și ne surprinde rulând aceleași versuri în cap, ani și ani, nu pentru farmecul lor mnemonic, ci pentru acea vrajă care lucrează dincolo de straturile obișnuite de contact între oameni. Dmitri Miticov 

Panou 

Există poeți care fac retrospecție și spun că le e imposibil să nu scrie politic. Alții simt nevoia de a scrie despre istoria propriei minți. Iarăși alții însă simt că asta nu le-ar face cinste și preferă să gândească în tăcere un timp. Ani întregi, dacă trebuie. „Hai, nu vorbi prostii“, își spun aceștia. „A privi compulsiv la tot ce mișcă e tot ce pot face“, spune Andrei. „Dar s-ar putea să mă înșel“, trage el concluzia mai mereu. „Panoul din fața minții este o limită a spațiului pe care o pot explora“ e o idee pe care aș vrea s-o invoc cu regularitate. – Gabi Eftimie