Surprize surprize

„Cartea asta-i despre mine“, vor gândi multe cititoare mileniale sau lateGen Z crescute în România. Înduioșător de precis reconstruiește peisaje domestice, referințe pop, anxietăți și dorințe (pre)adolescentine specifice anilor 2000, „în trenulețul mcdonald’s“ ori în sat, cu vocea lui Mircea Radu în surdină. Adevăratele eroine ale volumului sunt însă mamele, mătușile, bunicile, suplinind neobosite bărbați absenți. Însemnătatea vieții lor: mai mult decât „haine, pamperși, cutii de pastile“; mai mult decât lecția (esențială) că iubirea unui bărbat care lovește nu-i, în niciun chip, iubire. E despre noi acest volum, dar mai ales despre cele dinaintea noastră și tot ce le-a ținut din drum.

Ruxandra Gîdei (4fără15)

În Surprize surprize, Ioana reușește să se substituie Andreei Marin, această zână mass-media de la începutul anilor 2000, și prin intermediul ei să-și exorcizeze trecutul familial, într-un loc în care actul reparator nu mai este însoțit de un zâmbet fals, de compasiunea care face rating. Sunt balade pe stil nou, punctate de asocieri aspre, povești ale pubertății îmbibate în nostalgie, traversate de fetișizări, însoțite uneori de un aer tensionat plin de cruzime, destine marcate de presiune socială și de o adâncă ignoranță. În poeziile ei se strecoară, totuși, o undă de sublim. Pentru o clipă, simțim că suntem iertați cu adevărat.

Andrei Dósa